Sunt saraca nu am decat o casa de carton cules de la marginiea orasului si din containerele blocurilor, iar pe jos am un petic de covor gasit aruncat undeva, de mancat nu mai stiu cand am facut-o, nu mai stiu de cand am pus ceva in burta si imi blestem zilele de foame, plang atat de tare ca si cainele de afara se intristeaza, dar n-am ce face... destinul ma adus aici si pe diasupra e si momentul sa nasc... Oare ce ma fac ce am sa fac cu acest copil caruia nici lapte n-am sa pot sa-i dau daca nu mananc ceva, inplus voi putea supravietui nasteri?... aceasta este povestea mea:
Indata ce am putut sa umblu am fost trimisa si eu la cersit, nu stiam ce inseamna rusinia ce inseamna saracia sau bogatia eram invatata ca pentru cei ca noi nu este alta alternativa decat cea de gunoaie a orashului. Cand nu faceam destui banii sa mananc ceva pentru a ma satura trebuia sa caut printre gunoaie orice ramasite de mancare aruncate in scarba de elevii de la scoli, a caror nu le placea merindea pusa de parinti lor, insa pentru mine era ca o delicatesa sa mananc acele feli de paine unse cu ceva ce nici nu stiam ce e da mi se parea ca e raiul pe pamant cand imi atingeau papilele gustative, nu intelegeam cum poate cineva sa arunce ceva atat de bun.....
Crescand mai mare si incepand sa realizez diferentele dintre mine si cei din jur ma facu sa sufar mult sa ma intristez atata de tare in cat sa ma gandesc sa pun capat acestei vieti mizerabile insa n-am avut curajul, eram prea slaba prea infricosata. M-am dus acasa si cu un pic de voce am intrebat pe tatal meu "De ce?" s-a uitat in ochii mei si a inceput sa planga sa zica ca-i pare rau, rareori se naste cineva sa realizeze ca locu lui nu-i printre cei ca noi insa tatal meu a fost unu dintre cei ce a realizat acest lucru insa nu a fost destul de puternica sa-si schimbe viata si a facut ce fac toti cei de felu nostru insa cand a vazut ca un copil de a lui e in stare sa realizeze aceste lucruri sa sufere n-a mai rezistat si s-a sinucis.
Acum am mai ramas doar eu mama si cei 2 frati mai mari ai mei saraci intr-o casa de carton la periferia orasului si singuru lucru ce stiam cu totii sa-l facem era sa cershim, aveam do-ar 6 ani cand am ramas fara tata si puteam sa am sentimente sa fiu un om nu un animal cum ii consideram pe cei ca noi si cum ne considerau si ceilalti adevaru e ca asta eram ba chiar mai rau nu puteam intelege cum fratii mei nu vedeau acestea cum nu aveau sentimente si tot ce faceau era doar instinctiv nu ceva gandit. Inca 6 ani am continuat aceasta viata de animal cu gandu si speranta ca va veni momentul si opurtinitatea sa scap din aceasta viata iar apoi s-a intamplat.
S-a auzit un zgomot un puternic cum nu mai auzisem si fratele meu cazu jos umplut de sange si a continuat cu alte zgomote pina cand toata camarauta de carton se darama ramanand doar o balta de sange....Unul dintre oameni care mi-a omorit familia ma luat mi-a sfasaiat carpele cu care eram imbracat si ma violat ziicand "Cateaua aceasta a scapat de ce s-o lasam sa se iroseasca".Asta eram considerati niste animale niste paraziti ai lumii acesteie dar in general asta si suntem nu vrem sa ne schimbam ne e in sange sa traim asa nu multi se pot schimba...
M-am trezit in zgomotul de afara, lumea trecea pe langa mine si cadavrele familiei mele ca si cum nimic nu se intamplase.... Am dat foc cadavrelor nefiind in putere sa le ingrop undeva...
Dupa acel incident am zis ca e timpu sa schimb ceva m-am dus la orfelinat sa cer cazare si mancare, insa fiindca nu aveam nici macar un certificat de nastere nu m-au primit, au zis sa ma intorc de unde am venit si asta am si facut in final. Am cautat de mancare prin gunoaie pentru urmatoarele zile si am cersit pe la colturile bisericilor, dar... mai aveam o problema, eram gravida ceva crestea in burta mea ceva viu, m-am speriat am fugit in padure sa nu mi se intample ceva in acest timp am luat doar cate ceva sa-mi fac un adabost si niste provizi din prin gunoaie....
Sfarsitul primei parti....
No comments:
Post a Comment