Un gand adanc

Simt cum ma afund in ganduri adang si incet, ma pierd ca un val in infinitu orizontului ce merge cum bate vantu, iar gandurile mele is ca vantul, uneori is slabe si linistite, alteori puternice si nervoase. Simt un nod in gat oare sa fie plictiseala? Nu mai stiu, nu mai inteleg, nu vreau sau nu pot ?
De ce trebuie sa expirementam viata ca pe un jurnal al morti? Uneori simt ca ii al nu stiu catelea volum care il traiesc, ca ori de cate ori repet un sentiment, o emotie, un gand ma afund tot mai tare si mai tare pina cand tot ce ma inconjuara ii un nor negru. Aud un zgomot ca pasii cuiva ce se aproprie incet, si apoi mai repede, pina ajunge la un ritm stabil Tic-Tac precum un ceas, cine e? sau ce e? E sursa vietii mele care lucreaza neincetat cu singuru scop a ma tine in aceasta viata plina de prejudecatii si critici.
 Cum a ajuns lumea asa ciudata ?! Daca ii zambesti cuiva acesta ar trebui sa-ti zambeasca inapoi dar, de ce? de ce suntem atat de multi si atat de diferiti unu de celalalt si ce anume ne leaga?

 Totul are o oridine in univers dar noi oameni Ne zbatem zi de zi pentru a ne gasi pacea, oridinea, si intelegerea... nu, nu facem deloc asta... Ce facem noi e a fi sclavi a unei societati statale foarte putini din noi ies din aceasta sclavie si monotonie de a vieti de zi cu zi ( lucru acasa somn Lucru), putini din noi creaza ceva, desi suntem 7 miliarde de persoane diferite unu fata de celalalt ne este atata de greu sa ne conectam unu cu celalalt, De ce ne e asa de greu sa zambim unei persoane care trece pe langa noi ? sa ajutam o persoana care se chinuie sa isi care bagajele sau are vre-o alta problema....

 Si daca am fost creati de Dumnezeu de ce suntem atat de reci fata unu de celalat, de ce uni ne numim crestini, sau evrei, mulsulmani, budisti si cand vedem pe cineva care se chinuie si are nevoie de ajutor sarim sa-l judecam intai inloc sa-l ajutam? Traim intr-o lume unde viata materiala e pe primu loc. Mereu ne zbatem sa ne luam un telefon nou, o casa, o masina, sau orice lucru material ce nu ne ajuta spiritual cu nimic.
 Oare e un vis cand lumea o sa ajunga sa dea mana unu cu celalalt sa isi zambiasca unu celuilalt fara a fi judecati ?